Servicii

Traseu: Tulcea – Canal 36 – Canal Sireasa – Lacul Carasu – Lacul Purcelu – Canal Trofilca – Canal 36 – Tulcea

Această excursie se adresează în special turiștilor care sunt în trecere prin municipiul Tulcea și care doresc să facă o incursiune scurtă în sălbăticia Deltei Dunării pentru a admira unicitatea florei dar și a faunei specifice, a coloniilor de pelicani și cormorani precum și a altor specii rare de păsări și animale sălbatice, toate acestea într-un decor de poveste, presărat cu nuferi galbeni sau albi printre interminabilele galerii de sălcii și plopi argintii.
Deși această excursie nu durează mai mult de 2 ore, traseul propus surprinde prin diversitatea elementelor de floră și faună, canalele parcurse fiind frecventate des de pescarii sportivi pentru diversitatea speciilor de pești care se găsesc în aceste ape, respectiv: crap, avat, somn, biban, știucă si caras.
Întreaga excursie este o aventură continuă și oferă o experiență unică, de neuitat, Delta Dunării ramânând una dintre creațiile divine ale naturii capabilă să asigure un lanț nesfârșit de emoții inedite!

Traseu: Tulcea – Canal 36 – Canal Sireasa – Lacul cu Cotețe – Canal Șontea – Lacul Băclăneștii Mari – Canal Olguța – Sat Mila 23 –Braț Sulina – Tulcea

Mila 23 este un sătuc pescăresc situat în inima Deltei Dunării, la jumatatea distantei dintre Tulcea si Marea Neagra, fiind accesibil doar pe calea apei, populația majoritară fiind formată din lipoveni. În ultima perioada, poziția sa privilegiată l-a transformat intr-unul dintre principalele obiective turistice din Delta Dunarii. Odinioară, Mila 23 reprezenta un loc strategic pentru navigație, deoarece aici se opreau corăbiile care străbăteau drumul dintre Sulina si Tulcea.
Traseul turistic ales pentru deplasarea spre localitatea de destinație este unul din cele mai frumoase și diversificate ecosisteme din Delta Dunării care se individualizează prin specii rare de păsări precum: stârcul galben, cenușiu sau de noapte, lopătarul sau egreta mica, pelicanul, cormoranul etc. Totodată, nuferii albi si galbeni, croșetați pe apa limpede a lacurilor înconjurate de galerii bogate de sălcii dar și nemărginitele lanuri de stuf și papură, creează un cadru fascinant pentru pasionații de fotografie.
Totuși, epicentrul acestei excursii din Delta Dunarii este reprezentat de satul Mila 23. Impresionant prin arhitectura tradițională, satul își schițează propria atmosferă prin case vechi și cherhanale realizate din materiale naturale durabile (stuf, papură, lemn, lut) vopsite în diversele nuanțe albastre care sunt emblematice pentru locuitorii lipoveni din Delta Dunării și care, din perspectivă religioasă, simbolizează cerul și apropierea de divinitate.
Pe lângă farmecul arhitectural specific, diversitatea ambarcațiunilor care se găsesc la poarta fiecărei gospodării și lipsa autoturismelor întregesc imaginea unui sătuc din vremuri străvechi în care noțiunea de timp este inexistentă. Totodată, Mila 23 este un renumit loc de întâlnire al pescarilor pasionați în căutarea unor capturi de poveste, iar canalele și lacurile care înconjoară localitatea sunt decorul ideal pentru a fotografia peisaje de vis, pelicani, nuferi etc.
De asemenea, Mila 23 este localitatea cu cele mai multe puncte de gastronomie locală care oferă o diversitate de preparate locale gătite în stil lipovenesc după rețete străvechi, printre care: malasolca, plachie, storceag, știucă umplută, crap la proțap, diverse saramuri, ciorbe de pește dar și deserturi specifice: vareniki (colțunași cu brânză serviți cu smântână și/sau miere de albină), pșolnik sau kașnic ( budincă de orez cu lapte și ouă), pampușki etc.

Traseu: Tulcea – Canal 36 – Canal Sireasa – Lacul cu Cotețe – Canal Șontea – Lacul Băclăneștii Mari – Canal Olguța – Sat Mila 23 – Dunărea Veche – Canal Magearu – Sat Letea – Braț Sulina – Tulcea

„Letea este unul dintre puținele sate deltaice în care este păstrată arhitectura tradițională. Localitatea parcă este desprinsă din poveștile copilăriei noastre. Casele au tencuială albastră și garduri vopsite cu aceeași culoare, acoperișul locuințelor este din stuf, iar pomii fructiferi nu lipsesc din curte. Principalul mijloc de transport este căruța trasă de cai, iar satul îți creează impresia că te-ai întors în timp cu cel puțin un secol. De la primii pași pe care îi faci în Letea după ce cobori din barcă te surprinde faptul că drumurile nu sunt asfaltate și în multe locuri nisipul ia locul pământului. Oriunde mergi prin sat, ai impresia că te afli pe plajă. Puțini oameni mai trăiesc în Letea, astfel că au ajuns să fie depășiți numeric de caii sălbăticiți care însuflețesc localitatea și atrag turiștii în zonă. Populația din satul Letea este formată din ucraineni.”
Pentru vizitarea Pădurii Letea, turiștii au două opțiuni: fie căruțele localnicilor cu care sunt plimbați prin sat, apoi prin rezervația naturală unică în Europa și cea mai veche din România, fie cu autoturisme de teren adaptate, tip safari. Traseul prin pădure este doar pentru căruțe și pentru biciclete sau se poate merge pe jos.
Pădurea impresionează prin varietatea speciilor de arbori și plante crescute natural, a dunelor de nisip care conferă pădurii un caracter de unicitate iar stejarii seculari și diversele specii de liane care pot ajunge și la lungimi de peste 25 metri ne dau impresia că ne aflăm într-o junglă.
În ultimii ani, în satul Letea, dar și în comuna C.A. Rosetti au fost înființate mai multe puncte de gastronomie locală care oferă o diversitate de preparate locale pe bază de pește, gătite în stil ucrainean după rețete tradiționale, astfel încât, un prânz pescăresc este binevenit în acest decor unic din Delta Dunării.

Traseu: Tulcea – Brațul Sf. Gheorghe – Murighiol – Brațul vechi Sf. Gheorghe – sat Uzlina – canal Uzlina – lac Uzlina – lac Isac – canal Litcov – Canal Caraorman – Sat Caraorman – Braț Sulina – Tulcea

Satul Caraorman este un sătuc pescăresc din inima Deltei Dunării, aşezat pe un petic de nisip, între ape și care aşteaptă să fie descoperit de turişti. Caraorman este o comoară a naturii, de care puţini au auzit, dar care ascunde o pădure fabuloasă. Copacii de-aici au sute de ani. În jurul lor, localnicii pregătesc peştele după reţete numai de ei ştiute. Fiind un sat de cazaci, care sunt urmaşii războinicilor ucraineni care au început să vină aici încă din anul 1775, aceștia s-au așezat în această zonă datorită pădurii de stejari seculari. Cazacii se adunau în jurul copacilor şi se rugau pentru a avea putere în luptă, pădurea fiind și un loc ideal pentru refugiu.
Turiştii care ajung în pădurea Caraorman, pot admira un adevărat spectacol al naturii: stejari seculari, (unul dintre ei, de exemplu, are mai bine de 700 de ani şi i se spune “stejarul îngenuncheat” pentru că două dintre ramurile sale au ajuns la sol de unde au şi prins rădăcini), viţa de vie sălbatică care înconjoară copacii ca o liană, dunele de nisip, sunt doar câteva elemente care conferă locului un caracter de unicitate.
Satul a fost botezat de turci, când Dobrogea era sub stăpânire otomană „caraorman„ având semnificația în limba turcă de “pădurea întunecată”.
Pentru vizitarea pădurii, deplasarea se face cu autoturismele off-road ale localnicilor care sunt adaptate pentru safari.
În inima satului, găsim vechea biserică de paiantă din Delta Dunării, ridicată de primii cazaci care au călcat aici.
În localitate sunt câteva puncte de gastronomie locală care oferă o diversitate de preparate locale pe bază de pește, gătite în stil ucrainean, după rețete tradiționale, astfel încât, un prânz pescăresc este binevenit în acest decor de poveste.

Traseu: Tulcea – Brațul Sf. Gheorghe – Nufăru – Canal Litcov – Canal Caraorman – Lacul Puiu – Canal Puiu – Lacul Roșu – Lacul Roșuleț – Canalul Împuțita – Canalul Busurca – Braț Sulina – Oraș Sulina – Gura de vărsare a Dunării în Marea Neagră – Braț Sulina – Tulcea

Un cătun de pescari în urmă cu aproape două secole, Sulina, punctul de legătură între Europa și celelalte continente a avut o istorie zbuciumată, fiind singurul oraș din Delta Dunării. Prin gurile Dunării au apărut la un moment dat pirații, care le ofereau pescarilor o parte din pradă, în schimbul peștelui. Sulina a fost cotropită de greci, turci, germani și ruși, fiind un nod important în circulația pe Dunăre și un punct strategic. Din 1856 s-a înființat Comisiunea Europeană a Dunării, a fost construit Farul Vechi, iar orașul Sulina a devenit o Europă în miniatură. Dovada acestui fapt este cimitirul multietnic din oraș, un loc plin de legende, în care și-au găsit liniștea veșnică cetățeni de 21 de naționalități și din 6 culte religioase.
Printre obiectivele de interes turistic se numără Castelul de apă, construit în 1889 în urma unei donații a reginei Olandei însă acesta poate fi văzut doar din exterior. El alimentează orașul cu apă potabilă și este funcțional chiar și astăzi. Turiștii mai pot vizita Biserica lipovenească de rit vechi, Biserica Sf. Nicolae și Sf. Alexandru, Biserica Romano-Catolică și Catedrala orașului. Totodată Palatul Comisiei Europene a Dunării este un obiectiv turistic care nu trebuie ratat. De asemenea, Cimitirul multietnic din Sulina este o altă atracție turistică în care vizitatorii pot afla povești despre pirați, prințese și tineri îndrăgostiți. Acolo, istoria este sub lespezi și există multe legende și morminte spectaculoase.
Sulina este și orașul celor trei Faruri. Farul Vechi , în prezent muzeu, adăpostește o parte din mobilierul și obiectele personale care au apaținut lui Eugeniu Botez, primul căpitan de port, care a scris, sub pseudonimul literar Jean Bart, celebrul roman de dragoste „Europolis” a cărui acțiune are loc în orașul Sulina pe vremea când orașul a cunoscut cea mai mare înflorire. Farul nou de pe plaja din Sulina funcționează din anul 1987 și a înlocuit Farul Vechi, care a fost declarat far stins. Tot în Sulina există și un far vechi costier, care este monument istoric. El este situat în aval de oraș, pe malul stâng al Dunării, aproape de vărsarea fluviului în Marea Neagră. Farul vechi costier a fost scos din funcțiune în urma lucrărilor de prelungire în mare a digurilor gurii Canalului Sulina, începute în anul 1922. Pe exteriorul farului pot fi văzute și acum inscripțiile celor ce au participat la construcția lui.
Plaja din Sulina, vărsarea Dunării în Marea Neagră, insula păsărilor, cunoscută și sub denumirea de Insula K sau Insula Fericirii, situată în imediata vecinătate a Farului nou și Rada Portului sunt motive în plus pentru care această excursie nu trebuie ratată.
Pentru vizitarea obiectivelor din oraș, deplasarea se poate face pietonal sau se poate închiria un taxi.
Gastronomia locului este extrem de variată, rețetele tradiționale de preparare a peștelui având influențele diverselor comunități care compun populația orașului printre care amintim: greci, turci, ruși, ucraineni, italieni etc. Servirea mesei se poate face atât într-unul din punctele de gastronomie locală existente, într-un decor rustic, autentic, cât și la una din terasele restaurantelor care se găsesc de-a lungul plajei sau a falezei orașului.

Traseu: Tulcea – Brațul Sf. Gheorghe – Murighiol – Brațul vechi Sf. Gheorghe – sat Uzlina – canal Uzlina – lac Uzlina – lac Isac – canal Litcov – Canal Caraorman – Lacul Puiu – Canal Puiu – Lacul Roșu – Lacul Balanova – Canalul Cordon Litoral –Sfântu Gheorghe – Gura de vărsare a Dunării în Marea Neagră – Braț Sf. Gheorghe – Tulcea

Sfântu Gheorghe, odinioară un sat cu niște colibe sărăcăcioase, construite din lemn și stuf a devenit un loc magic pentru turiștii care ajung în Delta Dunării. Cea mai lungă plajă de pe întreg litoralul românesc, spectacolul vărsării Dunării în Marea Neagră, liniștea, mâncarea bună, poveștile pescărești, toate îi atrag pe vizitatori la Sfântu Gheorghe.
Sfântu Gheorghe este localitatea pescarilor și vânătorilor ucraineni care au venit în aceste locuri binecuvântate încă din cele mai vechi timpuri. Din spusele bătrânilor, satul este format, în parte, din refugiați politic veniți din Rusia pe timpul împărătesei Ecaterina cea Mare, de frica oștirii care se făcea 25 de ani. De meserie pescari și vânători, s-au așezat la gura canalului Sf. Gheorghe și s-au înțeles cu negustorii greci cărora le dădeau ce prindeau în schimbul celor trebuincioase vieții Pescuitul sturionilor a fost o activitate tradițională pentru pescarii din localitate, însă din anul 2006 a fost impusă prohibiția la această specie de pește.
Turiștii care merg o dată la Sfântu Gheorghe revin pentru peisajele frumoase, dar și pentru liniștea din localitate și mâncărurile tradiționale. Storceagul este preparatul vedetă, însă nici plachia, saramura, ciorba de pește, peștele prăjit, sarmalele sau ardeii umpluți cu pește nu sunt ocolite de vizitatori.
Punctele de gastronomie locală oferă o diversitate de preparate locale pe bază de pește, gătite în stil ucrainean, după rețete tradiționale, astfel încât, un prânz pescăresc este binevenit în acest decor de poveste.